sub țeastă am o minte încîlcită
pozez în diavol, în martir și înger
și fiecare-n partea lui mă trage
de-o mînecă
de-un guler
de-o idee

dar nopțile recit în somn poeme
sub luna albă, ca un os de capră.
îmi ies din gură vorbe prăfuite
precum zăpada veche
și murdară

dar nu vă temeți. într-o altă viață
voi învia din protosentimente
ca floarea visului decorativă
fără pistil
aromă
și semințe