agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-05 | |
don gigi, am o mare problemă
vreau să știu cum arată sufletul. simt că nu mai pot să-mi plătesc facturile nu mă mai simt îndreptățit să vorbesc studenților nu mai pot să merg bară la bară fără să știu exact cum arată sufletul, tu știi tu erai ăla mai radical eu citeam despre femei frumoase și tu le-o trăgeai, eu beam pînă la nouă și tu pînă la două am trecut acum cîteva zile prin părculețul de lîngă kiseleff nici unul din noi nu mai era acolo și n-au trecut decît cincisprezece ani e spre binele tuturor că au trecut acești ani, e un succes, sufletul stă și completează declarația pe genunchi i-a fost furat sufletul bicicletei lui asta e lumea lor, o lume în care nimic nu arată a nimic în care ne deplasăm pe străzi ca și cum am scoate două degete din apă căldura aia nesfîrșită, pupila albă a soarelui absurd don gigi umblam năuc înainte să plec pe șantier acum soarele are o gripă puternică, stă cu o pătură în cap și cineva urlă la el deschide fereastra ai nevoie de aer curat soarele respiră greu sufletul stă și bea acid sulfuric hidrogen doi sulf oxigen patru soarele ține strîns pătura pe el o pătură arsă cu țigara eu m-am întors și acum umblu iar năuc atîta știu ce m-a împins înainte? am avut vreo clipă impresia că mergînd înainte o să ajung înapoi ? fără îndoială, cum altfel ? am făcut tot posibilul ca să mă dau la fund, dar ieșeam mereu la suprafață, pluteam chestie de lipsă de substanță mereu apărea cineva, vedea pe mal bocancii mei, hainele și sufletul și începea să strige alo, a lu cui e sufletu ăsta? în oraș e frig ca într-o sticlă din perspectiva faptului că sîntem muritori dragostea e cartea cea mai slabă pe care o poți juca, e vorba în fond doar de preferințele pe care le-ai avut ivi è laura ora, eram în intersecție la răzoare, stăteam deja de cinci stopuri și înjuram încontinuu pentru că întîrziam undeva unde nu vroiam să ajung două mașini mai în spate era petrarca, jesus christ, i must be starking mad, era cu o subțirică, ei doi într-un jeep decent, toyota rav4 petrarca era fericit la stop era cu laura, laura de noves, nu, n-ai văzut-o în playboy fii serios don gigi, toată săptămîna i-am văzut pe la toate stopurile, iuliu maniu, eroilor, foișor, grozăvești, piața unirii, piața victoriei, piața universității aveau fețele alea, nu-și doreau nimic mai mult decît ca stopul să țină la nesfîrșit să nu treacă niciodată de intersecție ca și cum dincolo ar fi fost sfîrșitul dincolo era sfîrșitul după ce treceam chiar îi pierdeam din ochi două suflete transparente, comunicînd prin capilaritate la voi traficul e mai ok, în ardeal totul e mai ok, sufletele sînt de aur și argint femeile mai frumoase en tout cas și de sărbători sînt comestibile ele însele, ele pun suflete colorate în pomu de crăciun pomu nu va fi aruncat niciodată niciodată este ceea ce se cheamă în teoriile postpozitiviste ale r.i. “ termen scurt” bradul va fi ținut din decembrie 1974 pînă în martie 1977 cînd se va prăbuși la cutremur în casa din cotroceni aproape de grădina botanică sînt locuri unde te apucă durerea de dinți concentrația de suflete e prea mare e un fel de frig, un fel de ceață știu că îți place să mergi prin așa ceva te simți nu știu cum nu știu cum te simți, prietenia nu merge atît de departe din contră sînt surprins, sînt surprins să văd cît de liniștit aștepți să traversezi nu mă așteptam să te văd atît de liniștit ce-i drept au trecut și cincisprezece ani acum sufletul doarme toată ziua și nu mai are în gură decît o limbă aspră orice pui are în gură niște măsele enorme și niște dințișori aliniați și fiecare dințișor zice eh eh eh și e alb doar sufletul zace după ușă și cînd te apropii să-l mîngîi începe să tremure și latră speriat acum cîteva zile am stat și am băut pînă la ora nouă după care m-am ridicat cuviincios și m-am îndepărtat soarele nu se mai vedea avea corneea neagră era poate într-o sală de cinematograf împuțită și se răsucea simțeam doar vîntul, vîntul vine din soare, soarele iese de la cinematograf și iată că bicicleta lui nu mai e acolo iar eu pedalez căpiat atît de repede încît sufletul meu rămîne în urmă ca o zdreanță întinzînd mîinile după o plantă sau alta vorbim rar, rar de tot și mă întreb de ce poate că înainte ne întărea să vorbim despre ale noastre don gigi iar acum ne slăbește, tot ce se poate, acuma ne slăbește, eu știu cum arată sufletul, eu cred că știu e bazil atunci cînd era pe masa de operație, cu labele atîrnînd, sînt prea lungi cu doctorii tăindu-i din maxilar, cu dinți cu tot ca să fie siguri că chestia nu va crește la loc joci și cartea asta mai sună și tu din cînd în cînd dacă mă găsești în trafic o să fiu supernervos stau la zeci și zeci de stopuri și înjur încontinuu iar din cînd în cînd fac un mare efort inutil și claxonez. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate