Ultima oră exactă se înălțase la cer
ascunsă-ntr-un glob de fluturi
ivit ca un abur din mare;

ne rămăseseră doar secundare
indicînd păsări și pomi,
cuvintele se destrămau în atomi
ori întețeau uimirea
despărțindu-ne aerul în silabe,
pe scame de nor, neoprită,
iarba se rostogolise hai-hui
și dealurile pe ape, în preumblare,
numai chipul tău
netulburat și călare
pe sufletul meu cu ferestrele-n iarnă
despărțea noaptea de zi
cu lacrima unui copil dintr-o stea,
care tuturor ne era
orologiu și semn de întrebare