3 noiembrie 2007


LUMEA CELOR… STRÂMÞI (nepoezie)

traiectorii noi
libertatea capătă sensuri anume
impuse –
democratic mi-am ales
călăul… nu
nu-mi rostogolește țeasta în coș, ori pe caldarâm
mă vrea aproximativ viu
de ajuns de viu cât să fiu păpușă precisă
sforii sale inoxidabile, ignifuge, transparente, rezistente…
surâde magistral telegenic sau ia mime grave
«alesul»
preocupat de traiectorii
am fost încolțit – ca să nu spun curtat
cândva de către ecologiști
credeam că pentru consumul excesiv de hârtie…!
…renunț la scris, nu-i nicio scofală
însă – am priceput
voiau să șlefuiesc bine cu pielea mea o traiectorie
nț, nț
ba și de către cei de la putere – azi – credeam
că pentru ceasul nepotrivit de la mână… ehei
nu, nu-i acolo rana
voiau o «categorie-Iudă» contrast
tabloului libertății anume desenată vrerii mele
astfel voi credeți că există
justiție în țara lor și chiar există, pe bune… undeva!!!

nu voi fi docil, nici miel – nici lup, nici contra
voi face un salt
sub talpa lor îmi voi face înviorarea
– complexul 2 – gâdilându-i, vor râde ca proștii
și se vor prinde în propria plasă de traiectorii
fiii și fiicele lor
vor împărți cu mine iertarea și lumina cândva
……………………………………..
_________________


SUNTEM CRE(Ș)TINI SAU NE-AM RÃTÃCIT CU «Ș»-ul?! (nepoezie)

iertare, toleranță, înfrățire a fost
mereu puțină
țiganii sunt un «fenomen social»?!
…marginalizare, determinare, integrare… fâs!
Să-i aruncăm în ghetouri?
Nu
Să-i ucidem, să-i învrăjbim…? Nuuu!
ce-i de făcut:
le cerem… Da
le cerem «și nu doar lor», «nu doar lor»
să intre în competiție
«Cine-i mai demn de respect», «cine-i…»
«Cine iubește viața și lumea»
«Cine știe să ierte și să ceară iertare»
(Să-i dăm Domnului restul judecății –
cine-i cel care aruncă întâiul piatra, ia să văd?!)

Þiganilor,
dovediți-vă valorile
veniți alături de noi, românii, europenii, pământenii
afirmați-vă demnitatea
arătați lumii că știți să munciți și munciți bine
trăiți din creație, a voastră
Nomad nu înseamnă cinci ani într-o baracă infectă
Nomad nu înseamnă cerșetor
Nomadul este autonom, nu face jaf pe unde trece
gunoi și fecale
Nomadul este spirit liber
pasiunea lui este viața, veniți în față
iar dacă nu reușiți și nu aveți demnitate
ascundeți-vă în pustiu în rușine… în rușine
Eu vă apăr ca frați, dar nu-i de ajuns
la voi este «problema»

*(Dezinstrumentați incidentele gen Tor Di Quinto – deși realitatea-i urâtă = comunitatea română din Roma din care am făcut parte: un costum frumos, alb (Armani cel puțin!), pătat cu… maro, îl speli și pata rămâne – s-a dus naibii costumul atât de greu croit!)
_________________


AUD IN… JUR… II (nepoezie)

nu-mi asum niciun risc, pur și simplu
«sunt»
și nu fac vreo favoare cuiva astfel

invoc divinitatea
ca om –
dincolo de orice scop… literar

«Dumnezeu nu există», ba există, le spun
iată problema: pur și simplu «sunt», ei bine
până acum nu am făcut decât
să-i înmulțesc motivul
răbdării, îngăduinței… milei… la o adică, personal
mi-ar conveni să pot crede că
Nu-i
astfel, nu aș mai avea păcate, nici frică, nici
speranță

Cine nu crede nici nu-l înjură
Cine crede nu are cum să-l înjure
«Doar cine i se opune…»

iubirea ține timpul în miezul ei
și-n coajă teama, grija
………………………….

pierde-mi-aș auzul în mlaștina asta crescând
crescând
…………………………..

nu-mi asum niciun risc, «sunt»
tind
dând lustru vanității pur și simplu…
_______________


PIERCING

orăckăială, manelism, burice date cu sclipici, cravate
banale, serviete care se înmulțesc prin înmugurire, batiste
scuturături de țeste cu sau fără plete, fese fluturând lasciv
explozii, mașini rostogolindu-se în flăcări, pistoale, automate
tonomate cu boli, bâte de baseball, glugi, semne tribale
țoale largi, zdrențe, supraelastice, plastic, oțel, lanțuri
din ce în ce mai groase, la 12 ani deja femei
frumoase nasc, pasc iarbă, trag pe nas, se-nțeapă, sex
în scris și oral, cocktail-uri, gumă, ouă Kinder, PS2, 3…
MPeg4, MMS, OMG, nț, nț, nț, nț… pastă cleioasă…

mă înfurii, arunc
evul și tv-ul pe geam… ba nu
îl dau pe un canal cu purici și stau așa 2 ore
mă uit: iată lumea
flash demonic, cultura demenței, nicăieri, nicăieri
nicăieri simplitatea lui «iartă-mă», unui pas normal
vrem salturi, țopăit extrem, extreme
extraordinariatul
musai
în vreme ce pe dinăuntru suntem goi
desculț în proprii pantofi, ecou la ecou…
de ghiorăit de mațe planetar
plâns molcom – fără X-Bass – de copii bolnavi
bolnavi, bătrâni deja la 50 de ani la 30 de ani la
20 de ani, la 12 ani… spectacol
Poftiți
dar nu-i gratis… ha, ha, ha, ha…

nu receptați strâmb, nu cer revoluții, e bine așa
e cool, trend, mișto, beton, șukar, fain
de belea… mâncaț-aș…
_______________


SEGMENT - PREIARNÃ

vara trecută am plâns doar
bănuindu-mă orb, am mestecat aproape
toamna întreagă – pot
da, pot fi și orb, nu-mi mai pasă, surd chiar
mut înainte de toate
ciung, șchiop… tu
care parte din trup ceri, vultur «jobard»?!

vara trecută am plâns doar bănuindu-mi
femeia
că ar putea privi al om
desfrunzit azi – poate face orice –
moralitatea este imoralitatea privită
de unde-ți convine când de fapt nu-ți convine!?!
…nimeni nu poate pune «kilometraj» respirației…

o navă s-a rupt
de țărm, două semne lungi…
lângă zid, afară, un trecător
vomită
este frig, în sârma ghimpată «pare» un puf de păpădie –
de unde naiba… în noiembrie –
o fi vreun vis beteag

vara trecută am plâns
doar pentr-un flash identic –
mișună înăuntrul meu gardieni zgribuliți
vine iarna, să le duc mantale noi și
câte o cană cu ceai fierbinte
………………………….

Trecătorul era acel «jobard», băuse…

cana lui ținuse
zaruri – scobiți genunchii îmi sărută obrajii
îmi sărută fruntea:
«cinci-cinci»… «doi-unu» potul jumătăți
de lacrimă
tăiate oblic
vântul vâră dincoace o rază frântă consumată…

o pungă din plastic goală… adio aproximativ

* jobard – nerod (fr.) (Haplea)
_______________


PÃSTAIE ÎN CIOB DE STICLÃ

citeam pe o frunză
desenul venelor mele – mă-nspăimânt
de atunci la fiece toamnă

nu există o lume anume
a durerii, stigmatul îl plimbăm
triumfalist: iată – îmi șopti din ciob oglinda
«cât de frumos sufăr»

Hohotul de râs nu-i erezie
doar trupul meu nisipos – râd de
umbra mea, azi nu a îmbătrânit niciun pic
țopăie, o ia-nainte, haihui… uu – ooo – eeee

aș plânge – așa de poftă – fără motiv temeinic
mai fac
o tumbă, un «dus-întors» pe sârmă, iarăși…
…………………………..

vai
vaaii…
umbra
unde mi-am risipit umbra… eeee – ooo – uu
citeam pe-o frunză, vârtejul din ochi
ochi
dezghiocându-se prelins

o mărgică rostogolindu-se
Un Pământ
dintr-o nervură