( mi-ar fi plăcut să particip la nunta bunicilor mei…)



ne-ai surprins, soldat batard,
în ziua când soarele se diluă în zeama norilor de pâslă,
în plin sezon de migrație spre cuiburile ude ale liliecilor somnambuli,
frecându-ne până la sânge, trupurile nude de zidul mirosind a var:
eu, deoparte,
ea, de cealaltă…

- nu considera că-ți sunt dator cu explicații! – încerc jenat…

între timp se lăsase întunericul dincoace de orizontul ierbii,
iar noi ne pipăiam încă, unul altuia…lacrimile înghețate,
eu deoparte,
ea de cealaltă parte a zidului…mirosind a var.

- tu femeie,
de ce mi-ai tatuat pântecul dimineților plicticoase cu zâmbetul tău
de gutui răscoapte, în tristul preludiu al iernii viscerale, de ce?
………………………………………………………………….

dar în spațiul corpului nostru nud se cuibărise leneș frigul,
în timp ce cuvintele uscate trosneau ritmic în soba de tuci,
sărutând ba cu aripa de foc,
ba cu cea de taină,
pe zidul mirosind a var păcatele nepedepsite ale mileniului:
- dansul pe ață al cântatului cocoșilor biblici…
- gemetele nopților noastre de dragoste, săgeți de foc și vise …
- nechezatul ceasurilor fluide ale bătrânului Salvador…
și încă alte bazaconii, cum îți place ție să spui…

eu deoparte,
tu de cealaltă parte a zidului mirosind a var…

- anotimpurile sărbătorilor copilăriei noastre creștine –