Ciori…
Multe ciori
Grămadă peste cruci.
Cruci răvășite
Și-umflate de ani mulți.

Trecuse-o veșnicie
Și nimeni nu le numărară.
Ba! Mint!
Doar Gheorghe mai trecea
Vară de vară,
Să vadă
De soarta-i se trezise.

Dar nu!
Nici de-astă dată
Nu se-ntâlni cu ea s-o vadă
Plimbându-și coasa-n mână.

Zadarnic așteptase Gheorghe
Mi de vieți de om de-a lungul
Căci soarta nu-i venise;
Plecase și de-această dată
Cu gând de-a se întoarce.

Ce prost e Gheorghe!...
N-a observat
Că sorta-l părăsise!?