citesc un poem scris de cineva
c-o biografie lungă cât o coadă
la carne acum două decenii
și mă încrunt dezamăgit
intru întâmplător
pe pagina unui autor nebăgat
în seamă de nimeni
și mi se limpezesc apele-n trupul
abia trezit din somn
privesc urmele buzelor lăsate de tine
pe ceașca albă de cafea
și citesc în culoarea lor roșie
cel mai frumos poem de dragoste