citesc un poem scris de cineva
c-o biografie lungă cât o coadă
la carne acum două decenii
și mă încrunt
dezamăgit

intru întâmplător
pe pagina unui autor
nebăgat în seamă
de nimeni
și mi se limpezesc
apele în trupul abia trezit

privesc urmele buzelor tale
pe ceașca albă de cafea
și citesc în roșul lor
cel mai frumos
poem de dragoste