Dăruiește-mi, Doamne, nopți cu lună plină,
și Crăciunuri albe, sănii, cai, Serghei,
renăscând poeme, verbul blând și tainic,
și povești cu zâne, asfințind alei.

Se-nnoptează, Doamne! Vino de-mi alină
dorul de mesteceni și de-albastre seri.
Ninge alb pe ochii-mi, ninge cu luceferi,
prigonind nuntirea din trecute veri.

E-ntuneric, Doamne! Dă-mi să beau lumină!
Joc de-a baba-oarba... Ah, Serghei, Serghei!
Nopți cu lună plină dăruiește-mi iară,
și povești cu zâne, luminând alei.