atîta doar de m-ar lăsa să gust gutuile de catifea
proptite-n geamul prins de ger cîinos în sinea lui de fier
să-ți scriu cuvintele rămase foșnind ca faldul de mătase
trecură ceasurile bune săpînd în merele postume
n-o să mai plîng tu n-o să-mi scrii căci bat la ușă îngeri vii
cînd ca o ploaie-or cade greu lacrimi din bunul Dumnezeu