arde lobul urechii când pui cercei de aur

n-ai rămas singur
în zilele cu ușa deschisă voi
număra obiectele așezate în zilele albe
alexei

sunt zile tu vei sta la fereastră
voi privi dinspre stradă
fără să ardă talpa sub suflet

ieri
am uitat privirea în pătrat
înghițind în chenare
cine sună la ușă
are un nume
știe a se arunca pe fereastră o singură dată

un fum gândul împăturit în rășină
symbol
un gest o imgine un nume
petrecere la capătul lumii

arde lobul urechii îmi pui cerceii de aur
alexei
eterenitatea e de partea mea
am moștenit un mormânt gol