mă pregătesc pentru plimbare
pe cerul toamnei azuriu
mi-e ghid un stol de zburătoare
și-o adiere vizitiu

trăsura norilor gonește
pe larga zorilor cărare
soarele blând își risipește
firave raze prin răcoare

privesc tabloul de sub mine
un vast pastel de toamnă plină
al dimineților senine
redefinite de lumină

pădurile își cern povara
de frunze cu destin grăbit
să deie semn ”trecută-i vara!”
și-adorm pe patul ruginit

condorul paznic în tărie
ne face semn să stăm că trece
un stol a cărui gălăgie
doar depărtarea i-o întrece

trăsura norilor se-oprește
îmi spune vântul ”bun rămas!”
clienta iarnă îl tocmește
trei luni s-o plimbe după ceas

ciclul ~ Pasteluri ~