Îmi privesc mâinile
cu degete boante
- cum ziceai tu -
arse de vânt și produse de curățat
pe care doar verigheta
lucește puțin amintindu-mi
că încă mai simt fluturași
când îl văd pe omul legat prin iubire.

Nu cred că mâinile acestea
care îi mângâie tâmplele obosite
și ochii aprinși
sunt aceleași
care te-au spălat
te-au îmbălsămat
și te-au așezat în sicriu
în ziua când ai plecat
de la mine la tata.