Iubita mea te-aștept la marginea pădurii
Să vii călare pe un cal inaripat
Să te scufunzi cu mine-n inima naturii
Să ne iubim fantastic pe un verde pat

Iubita mea aș vrea ca să rămâi cu mine
Pe luciul fermecat al mării fericirii
Să navigăm damnați în barca cu destine
Și-apoi să ancorăm în golful amintirii

Iubita mea cuprinsă-n mrejele tăcerii
Aș vrea să contemplăm curburile albastre
Ca să putem găsi în numele plăcerii
Un loc miraculos încununat de astre

Iubita mea aș vrea să fii inflăcărată
De focul nesfârșit al marelui amor
Să mi te lași mereu abandonată
Ca să plutim în universul trecător

Iubita mea grăbește-te la întâlnire
Că valurile fericirii nu așteaptă
Le poartă uraganul timp spre năruire
Iar noi invinși vom naviga pe-o mare moartă

Așa ca eu te-aștept să vii fermecătoare
Călare dacă vrei pe dorul meu din vis
Să ne-afundăm pe veci în lumea viitoare
Și prin iubire să intrăm în paradis

Mihail Buricea