agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Prevăzând apusul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-16 | |
Frunzele cad, șoptind către soare,
Un cântec vechi, care încă mă doare, Le strig, nu-mi răspund, poate nu mă aud, Plutesc spre pământ, visătoare, dansând. Vântul le poartă, unde vrea el, pe cărări, Pașii noștri, le sting cântecul de mii de ori, Se prefac în pământ șoptind același cântec, Care mă doare la fel, ca un vechi descântec. Frunzelor! cântecul vostru nu moare, El e cântecul toamnei amare și reci, Pe care-am întâlnit-o pe poteci, și-am cântat, Și eu același cântec, la fel de frumos și ciudat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate