Departe
mi-e îngăduința
de a-ți roși
timid copilăria.

Departe
mi-e umilința
de a-ți fi putut fi
acul argintiu,
ce ți-a cusut
haina sărutului
deșirat,
pe pielea mea...

Departe
mi-e durerea,
de boala
ce mi-ai fost.

Departe
mi-e inima
de pielea-mi
tatuată
nerușinat
cu vise violete.

Departe
mi-e roșul
de pe buze,
gustând
mireasma dimineților
cu tine.

Departe
mi-am legat
verdele din ochi,
de gulerul
amintirii tale
la plecare.

Mă doare
aproapele
ce-mi ești...
dar tot departe.