Dl Nobody a intrat în adâncul pădurii cerând iertare
luminii
pentru că nu are decât ochi să o cunoască
pământului i-a coborât genunchiul
pe frunzișul înroșit de rușinea căderii
pentru călcâiul cu care-l împunge în coastă mereu

chiar dacă îl latră câinii din lună
el merge de fiecare dată singur
însoțit de busola destinului adunat în palmă
se-ntâmplă deseori să treacă mai departe de zare
lungindu-și umbra pe continente necunoscute
dar vântul îl aduce mereu mai aproape de nisipurile ude
fără să-i clatine clopotul cu măcar un gând

în buzunarul de la piept
dl Nobody ascunde o invenție de care nu știe nimeni
cu siguranță că lumea îl va cunoaște într-o zi
și se va opri să îl salute
reverențios
astăzi mai are însă destul timp să se bucure de gardurile înalte
și să privească printre ulucile lui uscate
povești ascunse

pe străzi se poartă ca un om respectuos
așteaptă la treceri de pietoni să apară și restul culorilor
salută doamnele în vârstă care și-au pierdut animalele în trafic
și se bucură ca un copil de vederea cerșetorilor

voi spuneți că este o persoană falimentară
dar eu știu că Dl Nobody poate să cerșească în genunchi liniștit
el palma i-o întinde doar Marelui Cineva
ca o săgeată slobozită în soarele
pentru care nu are decât ochi să îl cunoască