se așează oglinda în fața mea —
un mormânt în care
mi se suprapun chipurile ostenite

înfrigurat
cobor din trupul alb și rece

îmi iau o haină groasă
țesută de bunica din partea mamei,
egipteancă fiind,
pricepută la veșminte calde

înnod șireturile
și urc treptele
una câte una

mă așez la o masă rotundă
unde lumea joacă din plictiseală
bila rostogolindu-se
se oprește
la numărul ales de mine

cad mort de bucurie

sună ceasul
mă ridic
și mă privesc
cu ochii abia deschiși
în oglindă