ÃŽn transa propriilor sentimente
Mă las pierdută, ca tu să mă găsești.
Atâtea iluzii, emoții demente
Te cheamă la mine, dar tot departe ești.

ÃŽn nebunia unei iubiri aprinse
Mă las să fiu arsă; e doar iubirea ta.
Această realitate o trăiesc numai în vise;
Te cheamă și ele, te vor apropia.

De fantezia pură a iubirii noastre
Mă las copleșită, nu vreau să mă trezsc!
Mă lupt cu mine insămi, dar nu mai reușesc,
Nu pot să mă abțin, și-ți spun că te iubesc!