Plecarea ta într-un târziu de noapte
M-a lăsat ascultând foșnetul frunzelor,
Visând cu ochii-ntredeschiși
Ca un copil cu iluzii pierdute.

Absorbit de cântecul muzelor
Meditam absoluturi printre firele tristeții
Fiind un cerb alergat prin păduri
Prigonit de cîini și vânători.

Parcă smulse din suspine de melancolie,
Imagini vechi, cândva uitate
Ce-mi amintesc acum de bucuria
Cu care buzele tale-mi sărutau monotonia.

Plecarea ta într-un târziu de noapte,
Dincolo de ușa închisă,
Lasă in urmă puține adevăruri,
Pe un covor de frunze moarte.