agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-22 | | cînd eram mic îmi doream să fiu mecanic de locomotivă știi și-acum în unele nopți în nopțile cînd te faci ghem ca un păianjen atins cu un pai în nopțile cînd te faci mic să nu te vadă nimeni dar tu să-i vezi pe toți în nopțile alea mă întreb cum ar fi îmbrăcat în salopetă cu fața mînjită și mîinile uleioase locomotiva caldă ca uterul trag după mine milioane de oameni cu alte milioane de oameni în bagaje poate am un tovarăș poate nu din cînd în cînd un impiegat îmi dă undă verde drumul e bun deci o voi scoate la capăt atunci îmi spun e bine să ai o rutină măcar faci bine un lucru pentru tot restul vieții și cînd ajung la capăt mă simt ușurat copiii spun mulțumim doamnă locomotivă că ne-ai dus în vacanță la năvodari mamele spun mulțumim doamnă locomotivă că ne-ai adus acasă bărbații bătrînii își fac cruce dumnezeu pufnește după ce a tras lumea în șase zile se-ntoarce-n depou în locomotiva caldă ca o pîine uriașă zîmbesc privesc forfota știu că toate aceste lucruri nu s-ar putea fără mine * cumplita senzație a unui deja-vu ești copil stai pe un peron trece marfarul și numeri vagoanele dar vagoanele nu se termină te întrebi oare ce se ascunde în ele poate comori poate oameni fără bilete maturitatea înseamnă același peron și același marfar de data asta încărcat cu sicrie unele cît o cutie de chibrituri pentru pierderi mărunte altele așa de grele încît sunt cărate pe umeri de toți bărbații din mine * și dacă ți-aș spune într-o zi că marile iubiri se întîmplă fără să ne fi văzut în fond din iubire ne tragem noi carnea și chipul apoi am face dragoste atît de blînd încît din noi ar ieși milioane de fluturi care pocnesc în lumină în cele din urmă am sta așa față în față tu m-ai întreba dacă sîngele meu se amestecă cu al tău care plutește și care se lasă la fund eu ți-aș răspunde ce-ai vrea să fiu nisipul pe care îți lași urmele sau mareea care le șterge picturi: cristian ovidiu pal
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate