ce ciudat,
pământul ăsta nu are ferestre
hărțile se decolorează pe măsura tragediilor
plângeți, zâmbiți și stropiți orizontul cu salivă!

demonii așteaptă în spatele satinului
sunt două bucățele de ciocolată pe pat
un prosop îmbibat cu sânge în baie

hai, zâmbește, îmi șoptește recepționera
aici fiecare dintre voi beneficiază de liberul arbitru
fă un foc din pozele copiilor omorâți
nu mai ai de unde să știi dacă ești sau nu real

sunt de acord
am avansat
nivelul 9
e frumos în cel de-al șaptelea cerc al Iadului

aștept
arătați-mi râurile de sânge!