roșul tău îmi curge-n sânge
îmi fugărește bătăile inimii
aleargă pe urmele mele-n întuneric
tu
focule
nu puteai să te apleci puțin
înaintea apei
și să sorbi din ea
până te stingi
să ne scutești de atâta mers
pe cărările pline de frunze moarte
și de atâtea vociferări
în fața porților închise
mi s-au tocit genunchii privind în sus
focule
răspunde-mi o dată