agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-24 | |
I. Concluzie fără pretenții. Doar de adevăr
Se îmbată cuvintele. Cuvintele bete curg Ca vinul în adevăr *** Premisă al cărei miracol își uită menirea Uitarea cuvintelor trece nepătrunsă de nimeni. Uitarea joacă feste adevărului Îl așează blândă pe scaunul electric, Îi masează blând tâmplele cu spirt Sanitar Uitarea e septică Înaintea morții adevărului Adevărul nu va mirosi niciodată a stârv și a dejecții Uitarea îl îmbălsămează cald cu etanol și alți compuși chimici Adevărul e o mumie bine îmbălsămată. Nu e nici un miracol La mijloc *** II. Premisă futilă. În care moment ne pierdem cumpătul Trebuie că Cervantes a ales să se reîncarneze la nesfârșit. E o premisă bună Dar nu funcționează decât pentru cuvinte. Cuvintele îl iubesc pe Cervantes, Cervantes nu iubește cuvintele. Premisa nu suportă contraargumente Deși infirmă tot ce s-a scris vreodată despre Don Trebuie totuși adusă explicitarea *** II. b. Moment în care se aduce explicitarea premisei Cuvintele se scriu pe măsură ce gândul zboară Fără nici o întrerupere Cuvintele nu se lasă altfel chemate Se știe de când lumea De aceea Don iubește Cuvintele și femeile. În femeie există exact atâta adevăr cât în cuvânt. *** II. c. Justificare Nu se știe cum a apărut Don în metapoem Unii spun că era de la început acolo Noi spunem că a venit la chemarea cuvintelor *** [cuvintele sunt singure în posesia adevărului] Riști mult când stai în papucii lui Wittgenstein Chiar fără să vrei Posesia adevărului e doar un fel esențial de a fi al cuvintelor Cuvintele rămase fără lume a lor Vin să-și instituie regatul de adevăr Pe această lume Nu poți deposeda fără să-ți pregătești armele pentru război Beware! Cuvintele au vorbit *** III. Despre cum a devenit metapoemul sângeros Totul a început prin iubire Don iubea cuvintele și femeile E simplu *** IV. Într-o zi, Don, a răspuns chemării cuvintelor' _______________ 'Să fie într-adevăr așa? Adevărul este în cuvinte. *** V. Cuvintele, singure nu sunt confuze. Cuvintele mature sunt războinice. Trebuie să vorbim despre cuvinte Cuvintele se simt singure Au crescut, sunt mature și și-au dat seama că totul e o iluzie Cuvintele nu se mai lasă scrise. Asta e ceea ce trebuie spus Adevărul nu poate fi spus Pentru că el se află exclusiv în cuvinte Iar cuvintele Nu pot fi spuse de două ori Adevărul, deci Se cuvințește *** VI. Despre cuvintele cuvioase (unde cuvintele își amintesc de copilăria lor)'' Se spune că ele pot fi de mai multe feluri, cuvintele. Albastre spre exemplu Dacă se nasc dimineața, devreme Dacă mor înnecate Dacă se luptă pe viață și pe moarte Dacă le vezi de pe lună Dar nu e câtuși de puțin adevărat În fapt, cuvintele sunt cuviincioase ____________ ''„Cine e stăpânul cuvintelor” *** VII. Cuvintele încuviințează Cuvintele au vorbit! *** VIII. Despre ce-a mai făcut Don între timp Nimic. *** IX. Despre cum să te descurci cu lipsa de sens Dacă cuvintele nu au sens asta este pentru că sunt adevărate. *** X. Aveți răbdare cu cuvintele Abia acum învață să se spună singure Și acum să trecem mai departe *** O premisă pe care o iubesc – sau premisa pe care o iubesc Aparent ele nu sunt același lucru Dar, construim - Ele sunt la bază De la ele plecăm și ele ne susțin Aici trebuie construit un întreg sistem''' Dar... nu se poate... pentru că de aici ar începe totul. Ca într-un vis. iar cuvintele tocmai s-au trezit La adevăr. În plus, acesta este sfârșitul. ___________________ '''Avertisment! Dragi doamne și domnișoare, nu vă grăbiți să obiectați. Dacă ele sunt adevărate, și ele sunt adevărate, într-adevăr, cuvintele, asta nu înseamnă că ele nu pot să mintă, așa că, este absolut pertinentă, reală și posibilă construcția unui sistem, sau orice altă construcție, ori construire, de altfel. *** Nocturnă Dacă avem ceva de spus, vedem doar noaptea Ziua este regatul cuvintelor Non-sensul, irealul, iluzia Maya Ele singure stau ziua în adevăr *** IX. Unde își face din nou apariția Don Maya este o fată pe care o iubesc Maya e fata pe care o iubesc E o fată solară, ca și premisele pe care se construiește Aici însă nu vorbim despre construcții Fiindcă ele sunt iluzorii Iar noi nu vorbim despre cuvinte Iar cuvintele sunt adevărate Ele nu sunt vorbite, sau scrise sau vorbite sau scrise despre sau pictate sau cântate Ele nu sunt Ele vorbesc Dar unde este Don? *** VIII. Dar unde e Don?'''' În lumea în care totul a mai fost făcut o dată. Sau de mai multe ori. Don, împietrit în cuvinte împietrite, rotunde, fără colțuri, fiecare în sfera lui, joacă ping-pong cu cuvintele la zid. Pentru Don, însuși metapoemul trece în metaproză'''''. Aici e singurul loc în care cuvintele ascultă. Trebuie făcută o pauză, iar ele au acceptat să coopereze, chiar în momentul lor de repaos. Poate în amintirea sclaviei, a momentelor în care, obosite, se puteau așeza pe verandă după ce au terminat tura la tăiat trestie, dar cântau din banjo, pentru a-și distra în continuare stăpânii''''''. Si, astfel, acceptă să vorbească. Aici, ele trebuie să vorbească despre Don, dar în așa fel încât să spună și adevărul. De aceea le place. Să revenim la Don. Unde e Don e trist si singur și rece și miroase a mort. Unde e Don și e trist și singur și rece și miroase a mort? În lumea în care totul a mai fost făcut vreodată. De aceea Don s-a întors spre trecut și îl reiterează, îl răzbună, îi pune flori pe mormânt. Sperând că mirosul are să dispară. Ca atare Don nu este nici mai bun nici mai rău decât oricare alt don. Pe parcursul scriiturii – nu neapărat al acesteia– , sperăm însă că Don va găsi calea. Cuvintele stau să-l ajute. Va putea el să le spargă învelișul? Vor reuși ele să se facă auzite? Aceasta e o posibilă intrigă. Și chiar ar putea fi una. Cuvintele încă, însă, nu știu, nu s-au hotărât, dacă așa are să fie. __________________ ''''El își face apariția când te aștepți cel mai puțin. E una din trăsăturile lui esențiale. '''''Lucru vizibil și în alte locuri ale metapoemului. Desigur, nu locuri comune. ''''''„Cine e stăpânul cuvintelor?” *** VII. Despre ciudata ființă Nu poți doar ființa în adevăr. Trebuie să: - ființezi cuvios - cuviincios Trebuie să: încuvințezi. Dacă vrei să ființezi în adevăr Oricum Este singurul fel De a ființa Pentru că nu poți doar ființa Fiindcă nu e în adevăr Iar cuvintele, cuvincioase Cuvioase, Stau la pândă Așa că nu-ți mai pierde vremea ființând Încuvințează! Aceasta este porunca cuvintelor *** VI. Aceasta este porunca cuvintelor Acesta este adevărUL Și nimeni altul *** V. Se riscă aici o falsă legitimare Don trăia singur departe de Maya. Acesta este adevărul. Ca atare, Don era cuvios, Don era pur și simplu. În adevăr'''''''. Până acum puteați deja să vă puneți problema enunțurilor de tip tautologic, fără conținut informativ, fără semnificat. E o falsă problemă. Deoarece scriitura aceasta este doar o încuviințare. Ca atare nu este altceva, nu se bazează deci pe pretenții, de tip rațional, la adevăr. Cuvintele au vorbit! _____________ '''''''Să fie acesta, adevărul? *** IV. E vremea ca Don să moară în economia scriiturii Este absolut limpede și adevărat că povestea lui Don nici n-a început încă. Cert este că Don moare la sfârșitul poveștii. Oricum, orice Don moare odată cu sfârșitul poveștii. Și în această măsură, doar, moare și Don la sfârșitul poveștii sale, simbolic'''''''' . Oricum, în această accepțiune, propriu zis, Don era oricum mort, de la începutul poveștii. Din păcate, despre ce a făcut Don înainte ca povestea lui să înceapă s-a scris deja. Dar oricum, toate astea nu spun nimic despre Don.''''''''' Așa că nu putem spune absolut nimic despre Don. Și acesta este adevărul. Sit Tibi Terra Levis!'''''''''' __________________ ''''''''Posibila interpretare acestor explicații ca fiind redundantă se datorează exclusiv liniștirii posibilelor cititoare care impresionate de destinul tragic al acestui Don, ar putea suferi peste măsură crezând – totalmente eronat – că moartea lui Don ar avea vreo legătură cu vreo moarte fizică, sau reală, simbolică sau de orice altă natură. Pentru aceste stimate doamne vom sublinia pentru ultima oară că aceasta este o moarte exclusiv în economia scriiturii. Altfel spus, doamne și domnișoare, moartea lui Don nu face nici un sens ascuns, nu căutați alte semne si simboluri pe parcursul acestei scriituri care să vă indice găsirea unei posibile explicații a morții lui. E simplu. Ne apropiem de final. Deci Don trebuie să moară. În economia scriiturii. Ca să fim și mai expliciți, nu vrea nimeni să-l omoare pe Don! Deci nu săriți să-l salvați! '''''''''Cuvintele exultă deci de fericire. Pentru că acesta este adevărul! ''''''''''Doar în economia scriiturii. (Avem o deosebită stimă pentru suflețelele doamnelor și domnișoarelor. Nu vrem să aducem vreo rană, de aceea, ne cerem scuze dacă am insistat cu precauțiile.) *** III. Încă nu s-a vorbit despre elipse Și nici nu se va vorbi pentru că ele nu sunt De aceea ele există Și acesta este adevărul. Cuvintele au vorbit! *** II. Nu se cunoaște autorul Titlurile scriu singure conținutul Nu mai avem nevoie de umplutură Cu această specificare am eliminat și problema autorului A cărei cunoaștere este o recunoaștere Cuvintele au vorbit Această pagină trebuia să fie goală Însă noi nu suntem încă pregătiți pentru asta. *** I. N-am spus absolut nimic - cu mândrie se poate afirma Cuvintele au vorbit! _____________________________***____________________________ *Sau al doilea metapoem despre cuvintele care se spun singure 11. august, 2007, © Ioana-Raluca Răducanu |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate