Orb se târăște râul pe patul lui de argilă, de piatră
Orb și sumbru curge fluviul spre marea plină de trilobiți,
Orb și rece e spațiul dintre cuvinte și doar un înger al Domnului
Se arată din când în când. Oarbe sunt toate aceste lucruri
Care stau în formele lor și ar vrea să urle, și ar vrea să vorbească,
Orb e drumul pe care merg și nu știu niciodată când voi sosi,
Oarbe sunt ferestrele casei părăsite unde voi poposi la noapte,
Oarbe sunt zilele care trec fără sens, ca niște harpe în burta lupului,
Ca un pian în pântecele balenei. Oarbe sunt vitele care stau pe paie
Pline de sânge. Oarbă e toată acestă gelatină în care mă mișc
Cu munți, cu dealuri, cu sălbăticiuni, cu copaci, cu orașe, cu sate negre,
Cu bălți de păcură, cu huilă, cu antracit, cu trenuri, cu baruri în care cântă
Lăutari tâmpi. Oarbă e ziua în care m-am născut dintr-o mamă tristă
A doua zi m-a așezat pe treptele catedralei și a dispărut într-un nor străveziu
Orbi sunt pelicanii de fum care cuibăresc în grind și își mănâncă ouăle,
Și își devorează puii. Orb e ghepardul care își sfâșie prada, după care intră
În bătaia puștii. Orb mi se pare câteodată bunul Dumnezeu,
Orb am fost eu care te-am căutat douăzeci de ani și nu te-am găsit
Deși locuiai la două străzi distanță. Acum știu că exiști,
Acum strig numele tău spre toate zările
Așteaptă-mă că o să vin și o să-ți bat în fereastră,
Așteaptă-mă că o să-ți cânt și o să-ți aduc daruri. Așteaptă-mă în patul rece
Căci eu sunt orb și vreau să-ți pipăi coapsa. Așteaptă-mă,
Eu sunt iubitul tău nenăscut. Eu sunt inelul pierdut în iarbă
Căutat la lumina lanternei.