Dimineața
mimez o ceașcă din care
altădată îmi beam cafeaua
conturul degetelor
o înconjoară cu grijă
ca pe o inimă bolnavă
și deschizându-mi gura
sorb încet
supărător de încet
și las aroma să se prelingă
ca o pradă
peste buzele rămase umede și moi
tatuându-mi gestul
ca pe o împlinire

din încheietura
mâinilor se desprinde ultimul tremur
mimez mai departe
altă sorbitură
și viclean
urmăresc respirația amețită
de senzații