Iov l9:l2 “…au tăbărît în jurul cortului meu…”

Când Rahav împletea funii din fum
și iscoada bea lacrima ei de parfum

Norii câutau îndelung spre răsărit
simfonia drumului pe unde-au venit

De pe fața lumii, din țărâna bătrînă
Ierihonul s-a scurs direct în fântână


Ecoul lui s-a dus, ascuns în pămînt
rostind încet ,,Eu sunt Cel ce sunt”

M-am cuibarit între umerii tăi
să nu-mi vezi trupul cu vânătăi
ca-n clipele-ți grele suspendate
să-ți fiu cealaltă jumătate...