Din două-n două săptămâni
Mă urc în tren
Cu-o geantă mică în care am ca de obicei
Ultimele cursuri și niște nimicuri
Pentru părinții mei
Mă duc pe locul de la geam
Și-adorm până la Târgu Jiu
Ai mei insomniacii mei iubiți
m-așteaptă-n gară până spre dimneață
târziu

pe fruntea mea înrourată
de dor de munții mei frumoși
pierduții mei coloși
de piatră săgetată

de Dumnezeu în trecerea prin lume
întorc privirea toată
spre Rezatul meu de stâncă
și cărbune

am sosit acasă tată