Srăină planetă ne tulbură luna,
ne arde cu lava ei rece de plumb
și aripi de demon lovit în orbite adânc
tăcând în nesunet și cântec...

Prințesă albastră răsai în astenii
aisberguri de cadmiu selen
a nopții sinistră spioană-
stăpâna neliniștii somnului meu

neluminând te vaeți în corzi de ghitară
apune-te! strig, nu pot mă ascunde

planeta-i rotundă ca teama și albă
ca spaima cu mască...
pânze de Ensor