Păsările sunt ca niște flăcări
incendiază cerul
când bați din palme, cu zborul lor
adulmecând misterul-
umbra ce se aprinde

păsările sunt ca niște fluiere
când fugi printre ele
se subție și chiuie,
fuzionând ecouri
ca un arbore de făcut viori

păsările sunt ca niște oglinzi
în depărtări fac nourii
ca șerpi alburii imponderabili
și ușor în aer,
dansând fumuriu

Ele sunt doar păsări
cu nimic nu le poți semăna
poate doar cu visul celui ca noi,
care pene își prinde pe suflet,
alături pe mâini
și pe tălpile înmugurind în noroi