Cheia spre cuvânt a ruginit
șobolani au ros mărunt intrarea
sensul stă în aer răstignit
lacrima divide apa, sarea

Totul s-a-ntâmplat precum mi-a spus
tata când turnam în vase ceara –
răsăritul are un apus
toamna își urmează calmă vara

Coșul cu sfioase întrebări
lângă patul lat de trei persoane
tace îngâmfat de-alaltăieri
urmărind privirile profane

Unde este cheia? – îl întreb –
el se-nfoaie, camera inundă
se preface-n linie cu gheb
cade pe lungimea mea de undă

Ca de fulger vine un răspuns:
caut-o pe unde crezi că nu e...
Aoleu! ce tare m-a împuns
sensul a surâs bătut în cuie