Umblu pe străzi măturate de vânt
Printre plopii zburliți,
Cu spicele minutarelor, rupte, în mâini.
Lângă un cadavru acoperit cu ziare
Tremură polițistul în haine de vară.
Luminile mici se scurg la rigolă.
Îi ofer din banii mei o cafea de la automatul din colț
Și el îmi înapoiază o inimă tocită la vârf
De care nu am trebuință.
Pot să intru în gară și să vopsesc cu ea tamponul locomotivei.
Mecanicul nu va coborî să dea o declarație.
Cum să descrii un obiect dispărut
Privind pe fereastră cu ochiul ceasornicarului?