De ziua mea am primit un cadou
Împachetat în hârtie lucioasă cu fundă,
Un colet pe care nu scria numele și adresa destinatarului.
Eram numai eu în jur, de aceea l-am primit.
L-am ridicat în brațe și l-am ascultat cu urechea.
L-am scuturat, poate scapă ceva- un detaliu, un sunet alb.
L-am desfăcut cu pricepere tristă.
Ochii migrau pe continente desființate.
A ieșit la iveală un animal irecognoscibil,
O mașinărie cu multe butoane fără instrucțiuni de utilizare.
Am știut că voi avea dreptul la numai trei încercări.
Degeaba mi-am expus degetele ca pe niște animale degerate
În mănuși de apă subțire.
În scorbura zidului am vărsat cafeaua defectă,
Am aruncat fitilul aprins al tutunului.
Zidul s-a înclinat în semn de retragere.
Nu mai era peretele aspru pe care îl îndreptasem cu palma.
I-am arătat hotărât cine-i stăpânul-
Cu ochii închiși am ieșit din cameră fără să deschid o ușă.
De atunci vorbește cu mine în șoaptă,
Să nu trezească florile din vază.
În noaptea aceea, mai târziu am aflat,
Cineva începuse să măture frunzele din parc fără să termine.
A fost găsit cu buzunarele pline, în fața băncii închise.
Þinea măturoiul la piept ca pe un nou-născut
Rupea crenguțe din el și le oferea trecătorilor mirați.
Leacuri de sperietură, zicea
Și în timpul acela nu bătea nici o pală de vânt
Pe strada cu nume de erou de la revoluție.