Când seara tu te îndrepți spre casă,
Prin viscol cu privirea grea,
Elodia îți apare ca o nălucă-n față
Și te îmbie să te duci cu ea.

Cu ochii verzi ca primăvara timpurie
Cu fața zămbitoare și senină
Îmi spui în șoaptă că ești vie
Că moarte ți-e o mare străină.

Ajung în cele din urmă în camera noastră,
Privesc înapoi spre afară prin colorata fereastră,
Vorbesc toți de tine dar nimeni nu te-așteptă
Pentru că ei ți-au furat cheia de la Poartă !