Mi-a căzut în ceașcă iar,
Drum de seară, așternut,
Lângă toartă bani, în dar,
Și-n fund un necunoscut ;

Nu mă mir, de câțiva ani,
Care mi-au fost bunicei,
Diminețile iau bani
Io lucrând doar schimbul trei,

Iar la prânz, rutină, deh (!)
Îmi sorb ceașca, o citesc,
Foarte curioasă ce
“Făt-Frumos” am să găsesc,

Și cuminte, și dotat,
Prezentabil, în Bemveu,
Cu speranța că odat’
M-oi căpătui și eu,

Fi’n’c’un pic doar de gândesc,
N-ar avea rost, nici folos,
Ca să mă mai ostenesc
Pe brânci la munca de jos,

Și-apoi, treaba-i cam nasoală
În profesiunea mea,
Tot cătând, mai fac vreo boală
De la prea multă cafea.

Valeriu Cercel