agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-08 | |
Katja și S.F.
nu am mai mult de 4 ani, plec în vizită și mă bate lucica. De fapt, prima dată mă împinge pe costișa destul de abruptă din spatele casei, apoi mă pălmuiește și-mi astupă gura cu mâna ei mirosind a verdeață pentru iepuri. n-o spun. apoi simina mă scapă din brațe pe scări de la 1 la parter, fiindcă văd prin durerea din ceafă, ușa jegoasă a Groaznicilor. simt apoi mirosul puternic de apret de la mileurile lui tanti Rodica și-o aud pe simina rugându-mă să n-o spun. dar urletul anchilozat al lui taică-meu, mai viu decât unul elastic-sângeriu când desfac umbrela neagră cu buline roșii care-mi agață pielea subțire din palmă și mă ustură cumplit mă îngrețoșază năclăiala dar nu scot un cuvânt. monedele risipindu-se pe asfalt, privirea tăioasă lucrând transversal și longitudinal în același timp. nici nu mă gândesc la vreun cuvânt. pietroiul greu aruncat de ciupitu în curtea școlii, în data de aprilie, 2, stimați jurați, dragă S.F. bufnind ca un cadavru de pelican la granița dintre călcâiul meu și cel al nadiei. chiriac cel negru așteptându-ne la poarta școlii, astupându-ne gurile cu zăpadă, nadia înghițind tot, până la ultima firimitură, eu eșuată lângă mâna ei dreaptă. Am tăcut tot. directorul ridicând geamul oltcitului galben, de paradă, impunându-mi cuvenitul salut. Liniștea mea ireverențioasă. Sancțiunea. Nadia gonind cu un țipăt câinele șchiop ce-mi prinsese glezna, umbra autobuzului ei trecând peste picioarele noastre neputincioase-noi și câinele îmblânzit de neșansă-fără să scoatem vreun cuvânt. Eu, mama și nadia aclamând minerii, alături de muncitorii de la UM Sadu, disponibilizați din cauza Þapului pe nedrept. Scuipând mașinile televiziunilor, scandând mesaje de încurajare pentru subteroi. Eu și mama La Castel, igrasia din camera roz, aniversarea cu febră 39. Poveștile despre zmei ale bunică-mii, crâmpeie din Apocalipsă sub micul bec pe care-l înșurubam sau deșurubam după nevoie. Bunica deșurubându-l tot timpul. Pomenile fastuoase cu ciorbe minunate, flirturile puștimii, Gheorghiță semnalizând că mă place, aruncând cu cocoloașe strașnice în mine. Și înmormântarea lui victor, locul meu privilegiat de purtător de coroană la capul vânăt al mortului. Insectele din părul lui victor. Mucii și urmele de gălbenuș de ou de pe cămașa dizgrațiosului pini. Katja.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate