agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4729 .



Marii anonime
poezie [ ]
poezie de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sydonay ]

2007-12-10  |     | 



Căzut din lumină,
Deși sunt plămădit din beznă,
Eu am dorit să aud trilul
Îngerilor care doar în exaltare mai subzistă,

Eu am crezut într-o prejudecată
Servită tămâiată și semidigerată,
Dar într-un final m-am redescoperit pe mine
Și am renunțat la cea mai teribilă amăgire
Pe care omenirea a cunoscut-o până acum:
Biserica creștină a Evei și a lui Adam,
Din care doar arhetipul îl doream,
Al Evei, ca femeie ideală
Tânjind totuși după o dragoste reală
Pe care-n parte oare am avut-o?

Căci eu nicicând nu am iubit-o,
Eu m-am îndrăgit numai pe mine,
În apă reflexia eu mi-am privit-o
Și fascinat de unduitoarea-mi amăgire
M-am prăbușit în a neantului neștire!

Atunci eu am pretins că i-am iubit trupul,
Dar nu i l-am atins măcar cu gândul-
Lipsit, probabil, de imaginație-
Eu am crezut că eram sedus de a ei inteligență,
Dar nu i-am vorbit decât despre...
Cursuri și despre alte indezirabile abjecții,
Eu am fost convins că-i îndrăgesc stilul:
A întunericului fetiță,
Fără a îndrăzni nicicum să-i fac obiecții
Și asta poate m-a costat
Căci să-ți porți crucea este un păcat!

Dar nu-mi regret fatala fulgurație
De vitalitate și de adorație
Și chiar dacă a morții sângeroasă coasă
Îmi mătură stârvul de pe-a vieții fetidă plajă
Eu mor totuși fericit chiar și pentru o fărâmă
Vie din undița cu care eternul feminin
Îl face pe bărbat să-și creeze singur un destin
Și îl transformă dintr-o larvă într-un divin
Avatar, cu viața scurtă, dar îmbibată în nectar.

Un zeu uman, dar încastrat din naștere într-un osuar,
Sortit pieirii prin însuși faptul apariției,
Născut femeii și adresat extincției,
O picătură în plus în vortexul etern!

Eu n-am de gând să plâng acum când corpul tot mi-l spăl
Și nici să-mi abjur credința precum bunul Gilles
Căci eu prefer să intru-n moarte același, demn,
Fără regrete, doar un semn!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!