O flacara aprinsa in inima tacerii,
Un gand uitat de lume ce-aduce fericire,
O rana vindecata cu mana mangaierii,
Un ideal ce striga de prea multa durere!

O dorinta ascunsa privita deseori,
Un suflet care pare sfasiat de ploi,
Un vis ce sta departe, departe printre nori
Avand ca scut o carte cu-ngalbenite foi.

De ce nu dam frau liber dorintelor ascunse?
Si pentru ele iarasi, si iarasi sa luptam
De ce le lasam balta si spunem ca sunt duse?
Cand noi de fapt stim bine... renuntam!

Nu vreau sa pierd o viata,
O viata pe-o prostie,
E doar un fir de ata...
Sa-l tai e-o nebunie!

Nu te ascunde iar si iar, e degeaba!
Infrunta adevarul, e crud, dar si frumos!
Nu pierde visele din prea multa graba...
Nu-ncerca sa fugi iarasi, pe usa din dos!