Zi de iarnă friguroasă,
Ne-a chemat pe toți deodat’,
Sus pe stradă-n zarva mare,
Mulți copii s-au adunat
Și strigă cât pot de tare,
Hai Ica, la săniat!!!

Teleșanțul este gata,
Multe sănii-n șir legate,
Și noi veseli, spate în spate,
Stăm acum, ca să pornim,
Din deal fulger pân’ la Zlatie.

Sus pe sănii chiot mare,
Urlete, țipete-n cor,
Cântec plin de veselie
Și totul plutește-n zbor.

Vai ! Dar deodată,
Þipăt lung și disperat,
Teleșanțul nostru drag;
Ne-a făcut la toți o farsă;
Și pe toți ne-a răsturnat.

Sunt împrăștiați cu toții;
Și în șanțuri aruncați
Mai râzând cu lacrimi unii;
Pân’ la urmă cu toți veseli;
Din nou dealul l-am urcat.

Doamne ! Cât eram de veseli;
Ne trânteam toți în zăpadă;
Bulgări iuți zburau în aer;
Săniile se-mprăștiau,
Deși, înghețați ca sloiul,
Să intrăm de frig în casă,
Nici în gând nu ne-nduram.

Când se făcea noapte afară,
Bucuria se stingea,
De prin curți părinții acasă,
Rând pe rând pe toți strigau.

Liniștea venea stăpână,
În strada goală și pustie.
Noaptea totul a cuprins,
Un lătrat liniștea strică,
Și-un oblon de vânt trântit.

13-09-1988