...mereu proaspăt
așează imagini întrerupte
ochilor mei obișnuiți
cu zâmbet
lovește
liniștea din piatra
cuibărită în adânc
ca împăcare de-o clipă
sunetul ascuțit
injectează privirea
parcată pe val
pentru a ști cât de grăbit
coboară cerul la apă
durerea e caldă
în golul din rană
plutește un pește cerșetor
prefăcut că nu vede nimic
alunecă confuz odată cu valul
deranjat cerul se ridică încet
și se întinde peste râu
ca o pânză
dar valul
își aranjase plecarea
inofensiv
plin de neputință
rămân chinuit
de durerea din piatra tocită
de-atâta atingere...