azi n-a mai plouat deși
Dumnezeu stătea închis într-un nor
și lăcrima
de jos
mâinile ridicate cu smerenie
cereau îndurarea celui nevăzut
altele făceau calcule
pe o etichetă de vodcă
unele
își injectau venele cu flegmă
doar ale mele
încercau să vindece o durere

neînțelegerea dintre oameni
se cuibărise în mine
stricându-mi echilibrul
neliniștea mă înțepa cu întrebări
de ce nu plouă
de ce nu plouă
de ce nu plouă...
o scurgere de imagine
imi inunda ochii secătuiți
de-atâta așteptare
iarba amețise sub umbră
miriștile se ascuțeau în bătaia leneșă a vântului
râul plânge și el
tăcut
clipocitul de lacrimă doare
alerg între credință și blestem
strig...
strigătul atârnă de cer ca o stea
și dumnezeu nu zice nimic
agonizez de-atâta tăcere și umilință
scuip pe tâmplă
și mai arunc un rânjet spre cer
nimic
încep să mă rog
doamne crapă cerul
și dă-mi jumătatea ce mi se cuvine...
promit că-mi voi acoperi
goliciunea din suflet cu lacrima ta
doamne
lasă norii să inunde
pământul cu viață și de mâine
voi îngenunchea pe credința mamei

doar atât...