Mi-am comandat în cer călătoria cea mare
Și acum mă gândesc cu ce-o să mă-mbrac.
Am scos din unghere hainele groase, de iarnă
Și haine subțiri cât foaia de ceapă.
Din zilele scuturate de pe fundul de sac
Am strunjit borne kilometrice, stindardele retragerii.
E o dimineașă albă, hibernez pe o coajă de penitență
Zdrobind miezul cald al cămășii.
Menghină înmugurită cu supliciul în fiare,
Inima se prăbușește în piept ca un con de făină.
Plâng despuiat, cu lacrimi cât clopotul Titanicului.
Asemenea melcului îmi aflu cărările pe foaia de geam de pe masă,
Cu umerii strânși într-un nod al regretelor.
Mi-am comandat în cer călătoria cea mare
Și în spatele meu se crapă o ușă,
Pătrunde aerul rece al nopții.