agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-16 | |
Povestea fulgului de nea
La început a fost totul frumos Iubire, fericire și chiar și dragoste În jur plutea doar de la flori miros Nici umbră nu era de cea mai mică pacoste Partide de amor și nopți pierdute Covoare de petale sângerii de trandafiri Priviri în ochi și mii de simțuri nevăzute Și dragoste lichidă la fiecare, în trăiri Orice apus de soare era doar prilej Ca să trezească luna doar ca să păzească O dragoste amețitoare ca și un vârtej Atât cât doarme și apoi iar s-o încălzească Și a venit o zi, când “EL” mai obosit A moțăit mai mult dup-o perdea de nori Fără să vrea pe loc a și stârnit O mică ceartă chiar atunci în zori Vreo două vorbe, doar o nuanță mai urâte Și încă două drept răspuns rebel Apoi atât: Îmbracă-te și du-te! Și un suspin senin: De ce chiar el? Plecând nu a îndrăznit să se mai uite înnapoi Lăsand un vid de neînțeles în jurul ei Și ochii ei erau așa de triști și goi Căci cu o lacrimă erau puțin mai grei Care a prins s-alunece ăncet pe-obraz Și apoi căzând, trântindu-se de-asfalt Nici ea n-a reușit să-și ieie bun rămas Ochilor triști și gri ca de bazalt Și ea s-a dus să vadă lumea largă Pe ocii ei sticloși s-a supărat Și-atunci a preferat de-asfalt ca să se spargă Și tot de o culoare gri a dat Apoi a așteptat și a-nceput să plouă Și s-a amestecat cu stropii de la ploaie Asta era, voia să-nceapă o viață nouă Și a ajuns să curgă acum șiroaie Căci stropii de la ploaie au primit-o Ca pe-o regină că era puțin nefericită În rândul lor s-a primenit căci au iubit-o Și mult se bucura de fericire regăsită Dar totuși gânditoare ea ia întrebat: -Și voi stropii de ploaie tot din lacrimi ați venit? Așa de multă lume este pusă pe certat? În fiecare cuplu este câte un chip nefericit? Ce se întâmplă de atâta lume plânge? Doar fiindcă soarele mai doarme după nori? Fără căldura lui, la frig, doar inima se strânge Și lacrimile cad pe jos sau pe petale de la flori Asta înseamnă că doar inima-i de vină În ea se odihnesc ascunse lacrimile și apoi Așteaptă după vreme rea să vină cea senină Și lacrimile se transformă-n norii de la ploi. Apoi atâtea aventuri a mai avut A fost odată aburii de la un ceai Și altă dată în saliva primului sărut Apoi strănutul unui excentric guturai Dar cel mai bine s-a simțit în stropi de rouă Alunecând mai grațios pe o petală de la floare Dar iar a început subit să plouă Urmarea este veșnica-i plimbare Plutind pe sus ajunge-n altă ipostază Să se coboare pe pământ cu altă-nfățișare Și e tare și e rece dar ce mai contează Important este că iar e în mișcare S-a săturat într-un final să se mai plimbe Și soarta doar a transformat-o în fulg de nea Voia la polul nord s-ajungă, să nu se mai schimbe Și-a nimerit greșind doar drumul,înnapoi la ea Căzând în ochiul ei, când se uita în sus Pentru o rugăciune stranie și bombănită Și pentru prima dată ochii ei apoi au râs Că s-a întors-napoi o lacrimă nefericită. -Ce rece ești, pe unde ai umblat nebună? Rămâi aici că trebuie ca să sosească Acum sântem mai multe, să cădem dar împreună Că este fericită, el se întoarce s-o iubească...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate