Va mai trece o vreme zăvorîtă-ntr-o nucă
În casa bătrînească cu-atâtea vârste-n ea
Rănite fructe coapte, părinții ni-s pe ducă
Le-au crescut aripi dalbe și-n glas o cucuvea

Ninsori de întuneric zac pe dospita pâine
Îngenunchează-n vise vițeii-n uger blând
Că nu mai ști de ziua de azi ori cea de mîine
Vinul naște-n ulcioare plăcut și negru gând

Iar barca-mi în furtună spre adâncuri ea mă duce
Și nu e mal de Lethe să-mi fie adăpost
Din vâslele-i bolnave ai ridicat o cruce
Prin cuiele uitării să pieri fără de rost