strâns pe genunchi îmi frec conștiința de așternut
un du-te-vino cu amintiri părăsite și n-am
să mai respir
ejaculez inconștient frici slăbănoage
niște vini răsucite
îmi intră prin piele dor prin toate femeile fugite în mine
degetele se strâng sub tâmplă albind zvâcnirile
fruntea mi-e tot mai grea
ca un organ sensibil bolnav de gânduri

pentru o clipă
îmi imaginez moartea
o singurătate răscolită de iluzii