În noi zac porți închizîn golurile
Tenebroaselor nebănuite adînci temeri
Oare lumina poate îndepărta perdeaua extremă
a naturii umane?
În noi întrepătrunzîndu-se materie și spirit
Ca un joc ,ca o coadră
Învăluim misterul
În alcătuirea deșertăciunii iluziilor
Servite absurdului în absența certitudinii
(urînd certitudinile)
Mimîndu-ne viața ,nu vrem sau urîm să sperăm ,să credem
Să iubim ,ascunzîndu-ne în noroiul cu care ne împroșcăm
DAR NU TOÞI.