Fii fără teamă, doamnă,
Nu voi mai tulbura
Cu versurile mele, scame de catifea,
Trecerea-ți printre stele, oglinzi, scipiri deșarte
Ce-mpodobesc în taină botezul după moarte!
Să mai înalț cu lira-mi icoană de abanos?
Să mai mângîi troheii, cînd totu-i de prisos?
Prin poarta grea de amintiri voi trece
Drumeț sărac, la ceas de seară
Ce și-a închis de-a pururi sufletul stingher
Într-o uitată și uscată călimară.