agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-08 | |
Pășesc alene pe drumul prăfuit
De nisipul uscat De prea multă vară, Cu picioare tăiate de iarbă Răzbunătoare pe capricii. Pământul tare, ars Cu vene de râuri repezi M-a sădit pe mine Din coame de grâu Și picături de ploaie Ce mi-alintă mâinile Și eu continuu să le mângâi, Să mă joc de-a apa Chiar când e prea rece Și eu prea fierbinte Chemată de moarte. Papucii ascuțiți alergă spre mine Îmi vor chipul nebun de copil Mă ceamă spre sobă și lemne. Și lemne ce cântă Și lemne ce dor Vopsite înțepător Cu așchii fine Și-negrite de lampă cu dor. Îmi cer scutecul de noapte... O mână bătrână de om, O vorbă purtată de vânt Prin furtuni de fulgere... Și adorm. Adorm și dorm Te chem și nu auzi Nimic, pe nimeni și nimic Nimic din noi. Durerea-mi te alungă... Nu sfâșie pământul în mine Nu cad în vânt, Ci în vârtej Cu gunoaie din lună Și pungi cu vorbe moarte Deschise la gură... Să tac? Vă tac tăcerea voastră Mă-nchin la stârpituri Mă dor salcii rebele De crengi zburlite Și nu mai sunt. De-ntind, de chem, de strig De coarde-ncâlcite arunc Vă dor și de dor cu durere Mă-înec în fumuri amețite Și mă-ntind să vă văd. Mă chemați, nu vă sunt. Păstrați-mi chipul visător Și legănați-l pe genunchi alene Îmbălsămați-l cu gânduri din voi, Nu vă treziți Nu și voi! Eu...nu....voi Toți ce mâncați plete de copil Fără să le știți Rădăcinile...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate