De azi-dimineață mă-ncearcă un gând
Neclar, e încă un fum, e o ceață.
Acum îl aștept să se-mbrace-n cuvânt.
Se naște un gând, de azi-dimineață.

Și prinde contur, și fumul se-ncheagă
Și parcă ar da să se uite-mprejur
Și parcă ar vrea ceva să-nțeleagă,
Căci gândul se-ncheagă și prinde contur.

- Ce faceți pe-aicea voi, ăstia cei multi?
Grăi, săltându-și deodată cerbicea.
Femei și bărbați, juni necopți și adulți,
Voi, ăștia cei mulți, ce faceți aicea?

- Ce faptă vă face să vă întâlniți,
Ce vorbă măiastră vă dă vouă vlagă?
Pe ce metereze răbdați neclintiți?
Și cand vă-ntâlniți, ce vis vă mai leagă?

De azi-dimineață mă bate un gând,
Puternic la glas și aspru la față.
Dă Doamne să pot adevăr să-i răspund!
Ma doare un gând, de azi-dimineață.