...al meu a murit odată cu tata
nu mai simt durerea din zbor
nici umezeala din fântână
albul din culoare târăște suferinți
verdele din iarbă se scurge în lut
și ceara de pe cruci
umezește o lacrimă
pământul bulbucă peste
oasele rugătoare la cer

miroase a busuioc,
tămâie și lacrimi
dar el fumegă, tace și plânge.