nu mi-au plăcut niciodată improvizațiile impuse
când mi-a venit rândul la workshopul de teatru, nu mi-a fost prea bine
dar am luat scaunele sub brațe și subit m-am interpretat doar pe mine
ca pe o pasăre uriașă care toată viața de până atunci
n-a făcut altceva decât și-a pregătit aripile pentru zbor și am convins
fiindcă nu mi-am dorit altceva mai mult

câteva clipe nici n-am mai văzut decât o întindere de ape sub mine
și una de cer, deasupra ca un pilot care-și face culoar în albastru
am coborât ușor, dar mi-aș fi dus rolul până la capăt
dacă lumea n-ar fi aplaudat ideea și zborul meu și dacă
nu m-aș fi intimidat, subit

în prima jumătate a anului am avut 33 de ani, vârsta cu tine
în a doua 34
iar acum se duce 2007 cu angoase dar și cu
prima lecție de iubire sau zbor
poate că mie, cadoul de crăciun îmi va sosi abia la anul
când mi-aș pune perechea cea zdravănă de aripi
albastre_albe_verzi
și te-aș găsi, dacă aș ști că mă iubești, la capătul pământului
apoi ți-aș da zâmbetul meu, ostenită, cu obrazul încins
de rouă, de ploaie, de drum sau de gânduri, ud